Carmen

...M-a impresionat profund reflecţia şi expresia regizorală asupra puterii pasiunii, care mobilizează în profilul ei întreg dinamismul psihologic, ce ne deposedează de stăpânirea de sine sau ne antrenează în acţiuni, ale căror stăpâni încetăm, într-adevăr, a mai fi. Pasiunii i se rezervă în piesă o interpretare psihologizantă modemă. Atât Carmen (Irina Rusu), cât şi Jose (Igor Mitreanu), căruia acest sentiment îi violentează instinctele şi îi derutează raţiunea, traduc expresiv în scenă toate aceste trăiri, delimitând implicaţiile dragostei-pasiunea, gelozia, „deoarece ea tinzând să reducă fiinţa iubită la un obiect posedat, se izbeşte de libertatea Celuilalt, de transcendenţa acestuia”. Noţiuni corelative de natură filozofică, derivate de la subiectul piesei, denotă o viziune profundă realizată cu o deosebită măiestrie artistică.

Marieta Gârlea, critic de teatru, Bucureşti